Aventuri la bibani pe Dambovita

Buuun………uite cum fac eu cand ma mananca sa am parte de aventuri la bibani pe Dambovita. Gratuit…..
Nu stiu cum se face ca apare Streche sa bantuie aleile magazinului. Probabil cu una din ursitoarele mele, cu chef de gluma peste masura a scris in cartea vietii sa dau nas in nas cu el in ziua asta. Acum mi-as dori o tona de praf de zane sa o astup. Dar nu oricum…..administrat prin dos.

In fine, din vorba in vorba, “dracul impielitat” aduce vorba de Dambovita. C-a fost, c-a aprins, ca una, ca alta. Povestim ce povestim si necuratul il gadila in varful limbii pe tartor si eu pun botu’ ca bibanu’.
“ Nuuuuu ca te indoi, ca te fac, ca dropshot, ca cutare…..”

Intarata-i drace, ca si mie-mi place!

Il priveam si auzeam o voce sinistra, dubioasa in cap: “ Fuuuuugi, haaaai, mergi la pescuuuuuit, nu are sanse, numai gura de el, batzaie lanseta aia da’ nu stie altcevaaaaaa…….meeeeeeergi ! “ . Un singur delegat care reprezenta neuronii mei s-a auzit intr-un colt, aproape ca un ecou : “ E prima iesire, mai asteapta , nu sti mersul, mai bine stabileste o zi DUPA ce vezi cu ce se mananca….”

Da’ nu dau io’ ignore lu’ neuron ??? Daaaauuuuu, ca sunt dat in gatu’ viorii…. Cum sa dau atentie unui mic gand mediocru…. Unde mai pui ca a fost asa, ca o sageata, un gand pe fuga.
Stabilim ca ne vedem pe seara in zona Eroilor.

Camera placerilor

M-am linistit cu gandul ca am cateva ore sa dau cu ochii prin trusa, sa ma uit peste notitele din anii trecuti sa vad la ce am prins si pe la ce ora. Asa……aproximativ.
Pai ce, am apucat ????
Ma suna a mea, desi nu asteptam telefon. Stai sa vezi ( in gandul meu ) ca ma suna sa imi mai spuna si mie ca ma iubeste….Awwwhhhhh, ce romantica este ea si eu un mitocan ca nu i-am luat-o inainte…..
“ E Vineri si trebuie sa luam fata de la maica-ta! Mi-e dor de ea! Te sun cand ajung la tine la magazin! “
Acel mic neuron a reaparut . “Ti-am zis eu!, Ti-am zis eu! “ Brusc imi apare in ochi o imagine cu piticul ala din serialul Twean Peaks care dansa. Il vad cum se transforma in creatura aia dubioasa si duplicitara de Gollum din Stapanul Inelelor.

Scena a durat cat a durat si dialogul cu a mea. Fix 10 secunde. Femeia are capacitati ascunse cand isi doreste ceva. Debitul de cuvinte eliminate pe pupatoare, este mai mare decat al Dunarii la intrarea in tara…. Nu am avut ocazia sa spun decat “Alo” , si sa am ultimul cuvant la finalul conversatiei : “ Bine mama, mergem ….” . Ma simteam castigator….am avut ultimul cuvant…..ce sentiment……

Apare “ ceasu’ rau “ la magazin, hop in masina si hop sa recuperam una bucata troll de la bunici. Pe drum, am simtit ca ma gadila coloana, asa, mai dubios in zona lombara. A fost suficient sa schimb un bec acasa. M-am intins mai mult decat imi permite pielea din lene de a folosi un scaun sa ajung mai bine. Baletu’ dracu’ ce am tras pe varfuri de “dejte” sa ajung la fasung.
Las’ ca dau drumul incalzirii in scaun. Dotare serioasa. Ma si ma ia o caldura pe la sale, ma inmoi de tot si copiez forma scaunului. Mai ca imi venea sa torc ca martanii.

Inceputul sfarsitului 

Ajung acasa, dau deploy la nevasta si copil, imi iau lanseta si o tai pe Dambovita. Pe drum, incep dialog motivational cu echipamentul. “ Astazi mergem sa dam nana lu’ nenea Streche. Nu am mai iesit de mult, de aceea te botez Vineri. Azi e Vineri! Va fi expeditia vietzii draga Vineri! Tu ma vei ajuta sa comunicam cu pestii inainte ca dus manul ( dus man= omul care face dus ) sa clipeasca ! “

Numai ca Vineri a mea avea alte idei in cap. Stiti sentimentul ala cand scoti cainele la plimbarea de seara ? Nu stiu cine pe cine a scos. Cred ca Vineri s-a deranjat ca am bagat-o in seama asa brusc fara sedinta tehnica si s-a razbunat.
Pai nu am facut eu kilometri la picior ??? Am facut, ca era si pacat sa nu fac.

Dau nas in nas cu “ sfarsitul lumii “ pe apa.
“Hai mah esti gata ?”
Dupa 15 minute in care nu imi ieseau nodurile si nu nimeream ochetul carligului am indrugat montura de dropshot.

Pe culmile disperarii cu aventuri la bibani pe Dambovita

“Gata Dane !”
Face ce face Streche si incepe : 1-0, 2-0, 3-0. In 10 minute. Eu am prins priviri lungi. Iau o pauza, stau cu ochii pe el sa vad ce face. Nimic deosebit. Acelasi lucru ca de obicei. Lanseaza, batzaie lanseta, mulineaza rapid si prinde. Nu oriunde si nu oricum. Ba in primii 3 metri in urma lansarii, ba in ultimii 10, aproape de mal. E clar, nu bate substratul, ii ia din zbor pe astia rataciti cand mai ajunge aproape de albie.

Armez un slider, ma las in genunchi, si dupa cateva evolutii cu pauza, apare si la mine primul biban. Lansez in acelasi loc, repet figura si il iau pe al doilea. Operatiunea a durat nici 2 minute. Ceas! ( imi zic ) .
Streche se uita usor nedumerit. Citeam in ochii lui panica.

Si panica a fost…..da’ nu la el.
O ia al nostru’ la goana si incepe sa are Dambovita. In diagonala, doua lansari si baga praf de mers.
Eu mai domol, lansez in evantai, joc evolutii, gume, pauze….nimic.
Auzeam : 4-2, …..8-2….. 9-2 !

Batranul si Dambovita

Dupa mai bine de doua ore, am reusit sa culeg 4 bibanei. Frigul si coloana mea incepusera o idila romantica. Parca scriau impreuna un roman gen Sandra Brown. Violul parca s-a numit. Best Seller…..Recomand.
Gumele mele nu erau pe placul bibanilor. Atacuri rare dar muncite.

Evolutii tehnice cu radical din betacaroten cu miscari de humerus in unghi de…<>?!@#$%!^^&*^…….DEGEABA! Daca nu e guma buna, e guma buba. Cam asa se traduce.
“19-5 ! Ce faci Dascalescule, esti in vizita ? Te-am dezmembrat !”

Creionez un zambet catre el, iau asa, o aliura de om sigur si tac. In gandul meu : “ Mori odata ! “.
Guma aia a facut totul. Al nostru zici a gasit “lampa lui Haladit” cu jig-ul in Dambovita, a frecat-o de namol sa vada ce a scos si fara sa stie, a trezit duhul din ea. Ce sa vezi…. era ala’ de la Spro. I-a dat guma vietzii si puuuffffff. A disparut. Legenda spune ca o data in viata, lampa se arata si se lasa gasita. Dar nu de cei la nevoie . Nuuuuuu ca e si pacat….

Fac lansarea decisiva. In diagonala, la 2 metri de malul opus. Incep evolutia, calm, stapan pe gherla, si simt o trasatura. Cand am intepat, nu stiu cum mama dracu’ m-am miscat ca am simtit doua junghiuri in zona lombara care m-au ingenuncheat de zici ca imi cautam moscheea preferata.
Am scheunat victorios : “ 6 ! “
Sase. Atat. Sase bibanei mici. Sase ore de pescuit. Scor final 21-6 pentru Streche. Aici inchei un episod amar din seria “aventuri la bibani pe Dambovita”.

Martisor de dor, cu dor !

La un moment dat, sarise de doua noaptea. In eventualitatea in care as fi prins pesti, aveam o justificare solida acasa. Da’ cu 6 mormoloci, nu prea te explici.
Si stiti cum este : Martie, luna femeii, atentie, iubire, dragalasenii…. “Mantea” zguduia lanseta in Dambovita nu “ gheocelu’ ” impachetat si daruit….

Privind ceasul, contorizand capturile, luand in consideratie aceasta luna speciala, am realizat repede ca nu voi mai “inghesui maimutza” o perioada buuuuuuna de timp. Intunericul ma inconjura. Stiam ca acasa ma asteapta intruchiparea lui Zeus in forma privirii feminine razbunatoare. Genul acela de privire care arunca fulgere.

De ce iubim femeile?

Si fara lana de aur nu te duci sa il infrunti pe Zeus.
Am intrat tiptil in casa, m-am dezbracat la usa de zici ca intram in carantina covid de nivel 5, fara sa trezesc “bestia” care pazea drumul spre culcusul meu.

Ma asez in pat, si cand dau sa ma intind, mare sut ce imi da coloana : AM ICNIT de bucurie….

Si se aude….
Ea : Ce-ai prins ?
Eu : Unde e calmogelu’ ?
Ea : Daca te-a mancat in fund…acu’ scarpina-te !
Eu : Calmogelu e pentru mijloc, nu mancarimi in fund ! ( am avut din nou ultimul cuvant…. )
Ea : Maine iau fata si ma duc pe la mama….
Eu : aventuri la bibani pe Dambovita mi-a trebuit…( evident in gand….)
Apare piticul din Twean Peaks in coltul camerei dansand : “ ti-am zis eu…..ti-am zis eu…..”

Radu ” Patzitu’ ” Dascalescu